deșurubat până în ultima zi
când aveam nume de pasăre
și mersul cu sângele apăsat

e vineri seara când beau teritoriul interzis
dintre umerii tăi și ușa scuipată în perete
ca o marcă înregistrată
când sunt urmărit pas cu pas
de toate fricile găurite în țipătul cercului
iar normalitatea este un animal de rasă
în colțul cel mai îndepărtat
dintr-un nume

zidurile proscrise până în cel mai mic detaliu
s-au îmbolnăvit de nemișcare
se lasă ucise în palmele noastre
îndrăgostite
unde geometria se frânge de la sine
și devine
roșu

când grațiile se preschimbă-n gratii
și se recomandă aceleași păsări
de unică folosință
în stânga
nu mai trăiește nimeni